Ioana D'Arc, dupa este descrisa in Petit Larousse a fost numita
"floarea cea mai pura" a Frantei. Insa dovezi si documente descoperite de istoricii moderni par sa dea un alt curs acestui miraculous. Majoritatea datelor referitoare la aceasta ciobanita razboinica sunt contradictorii, iar anumite personaje contemporane in epoca au avut grija ca lucrurile sa ramana asa. Toate datele "oficiale" par sa indice o prezenta magica in jurul Ioanei inca din copilaria acesteia. Tot din acea perioada incep si neclaritatile.Intreaga ei biografie, inca de la inceputuri, este incarcata de semnificatii, piese importante care au contribuit la construirea a ceea ce pare a fi un mit, insa unul durabil.
In primul rand, se pare ca Ioana D'Arc nu s-a nascut la Domremy, dupa cum sustine varianta oficiala, si asta pentru ca frantuzoica nu ar mai fi frantuzoaica, deoarece in acea perioada, localitatea apartinea ducatului Bar, care a fost alipit Frantei abia in 1766. Insa acesta nu este singura neconcordanta. Chiar daca nu s-a nascut aici, este sigur ca a copilarit in aceasta localitate. Locatia nu era deloc intamplatoare. Satul loren il avea protector pe Sfantul Remy, cel care l-a uns pe regele Clovis cu Sfantul Mir.
Chiar si data nasterii sale poarta o incarcatura care sta sa anunte ceva grandios. Varsta exacta a acesteia reprezinta o incertitudine, insa unii istorici sustin ca ziua nasterii era 6 ianuarie, ori aceasta data nu este lipsita de importanta. Aceasta este ziua Epifaniei, cand sunt comemorati Magii care au anuntat venirea lui Cristos. Chiar si Ioana D'Arc a fost incapabila sa isi spuna varsta la proces, afirmand ca are in jur de 19 ani, insa alte date istorice sugereaza ca eroina avea la data procesului varsta de 24 de ani. Asta face ca anul nasterii sa fie 1407, an in care, la curtea Frantei se petreceau lucruri extrem de curioase. Regele Carol al VI-lea fusese deja cuprins de boala ce i-a afectat judecata, astfel incat, dupa ce a avut 11 copii cu Isabeau de Bavaria, acestuia nu i-a mai fost permis sa doarma cu sotia sa pentru a nu o rani in timpul crizelor sale. In acest timp, regina a intretinut o legatura cu cumnatul ei, Ludovic de Orleans. Relatia celor doi nu era secreta la curte, deoarece acestia nu depuneau prea multe eforturi pentru a o ascunde. Cu toate acestea, in 1407, regina ramane insarcinata cu cel de-al doisprezecelea copil, pe care ea sustine ca l-a avut printr-o intamplare miraculoasa cu regele insusi. La 10 noiembrie 1407 da nastere unui copil care moare insa la putin timp dupa botez. In mod straniu, copilul nu figureaza in registrele parohiei care se ocupa de familia regala. Sursele istorice ale vremii sunt si ele indecise asupra sexului copilului. In prima editie a Istoriei Frantei de Villaret (1764) apare numele unui baietel, Filip, ca fiind cel de-al doisprezecelea copil, insa in editiile urmatoare, numele este schimbat: este vorba despre Ioana, o fetita. Istoricii contemporani presupun ca modificarea a fost impusa de aparitia unor noi documente in acest sens.
Chiar si data nasterii sale poarta o incarcatura care sta sa anunte ceva grandios. Varsta exacta a acesteia reprezinta o incertitudine, insa unii istorici sustin ca ziua nasterii era 6 ianuarie, ori aceasta data nu este lipsita de importanta. Aceasta este ziua Epifaniei, cand sunt comemorati Magii care au anuntat venirea lui Cristos. Chiar si Ioana D'Arc a fost incapabila sa isi spuna varsta la proces, afirmand ca are in jur de 19 ani, insa alte date istorice sugereaza ca eroina avea la data procesului varsta de 24 de ani. Asta face ca anul nasterii sa fie 1407, an in care, la curtea Frantei se petreceau lucruri extrem de curioase. Regele Carol al VI-lea fusese deja cuprins de boala ce i-a afectat judecata, astfel incat, dupa ce a avut 11 copii cu Isabeau de Bavaria, acestuia nu i-a mai fost permis sa doarma cu sotia sa pentru a nu o rani in timpul crizelor sale. In acest timp, regina a intretinut o legatura cu cumnatul ei, Ludovic de Orleans. Relatia celor doi nu era secreta la curte, deoarece acestia nu depuneau prea multe eforturi pentru a o ascunde. Cu toate acestea, in 1407, regina ramane insarcinata cu cel de-al doisprezecelea copil, pe care ea sustine ca l-a avut printr-o intamplare miraculoasa cu regele insusi. La 10 noiembrie 1407 da nastere unui copil care moare insa la putin timp dupa botez. In mod straniu, copilul nu figureaza in registrele parohiei care se ocupa de familia regala. Sursele istorice ale vremii sunt si ele indecise asupra sexului copilului. In prima editie a Istoriei Frantei de Villaret (1764) apare numele unui baietel, Filip, ca fiind cel de-al doisprezecelea copil, insa in editiile urmatoare, numele este schimbat: este vorba despre Ioana, o fetita. Istoricii contemporani presupun ca modificarea a fost impusa de aparitia unor noi documente in acest sens.
In 1814, Pierre Caze, subprefect de Bergerac vine cu o ipoteza revoltatoare pentru acele timpuri: in opinia acestuia, cel de-al doisprezecelea copil era chiar aceasta Ioana, careia i se substituise un baietel. Adevaratul vlastar regal a crescut la Domremy si s-a numit Ioana D'arc. Desi ideea pare rupta dintr-un roman de capa si spada, nu ar fi fost pentru prima data cand un copil regal ar fi fost inlocuit. Motivatia acestor gesturi era protectia mostenitorilor a caror viata era in pericol ca urmare a rasturnarilor de situatie, a manevrelor politice si a itelor care se teseau de obicei la curtile regale. De aici, pana la a transforma un astfel de mostenitor intr-o mana de aur a providentei nu a fost decat un pas.
Legenda care a fost tesuta in jurul personalitatii Ioanei D'arc sustine ca aceasta era fiica unor tarani. Daca luam in calcul varianta conform careia mama copilei era chiar Isabeau, cedarea catre o familie de tarani pare o alegere stranie. In fapt, familia D'Arc era departe de a fi o familie de pastori. Tatal, Jacques d'Arc era sindic de Domremy si vechil. Acesta avea in grija doua castele, iar intr-unul dintre ele locuia impreuna cu familia sa. Mai mult decat atat, mai multi membri ai familiei d'Arc se regaseau in acea perioada la curtea regelui Carol al VI-lea. O alta neconcordanta este legata de faptul ca eroina era cunoscuta si sub denumirea de "Fecioara din Orleans", ceea ce poate fi explicat usor prin faptul ca aceasta participase la eliberarea Orleans-ului in data de 8 mai 1429. Ori, istoricii au identificat doua documente anterioare acestei date, in care se foloseste acealasi apelativ pentru a o descrie pe Ioana D'Arc. In acest caz, ar putea oare denumirea de Orleans sa indice patronimul acesteia si implicit paternitatea, care in acest caz, i-ar fi apartinut ducelui de Orleans?
Legenda care a fost tesuta in jurul personalitatii Ioanei D'arc sustine ca aceasta era fiica unor tarani. Daca luam in calcul varianta conform careia mama copilei era chiar Isabeau, cedarea catre o familie de tarani pare o alegere stranie. In fapt, familia D'Arc era departe de a fi o familie de pastori. Tatal, Jacques d'Arc era sindic de Domremy si vechil. Acesta avea in grija doua castele, iar intr-unul dintre ele locuia impreuna cu familia sa. Mai mult decat atat, mai multi membri ai familiei d'Arc se regaseau in acea perioada la curtea regelui Carol al VI-lea. O alta neconcordanta este legata de faptul ca eroina era cunoscuta si sub denumirea de "Fecioara din Orleans", ceea ce poate fi explicat usor prin faptul ca aceasta participase la eliberarea Orleans-ului in data de 8 mai 1429. Ori, istoricii au identificat doua documente anterioare acestei date, in care se foloseste acealasi apelativ pentru a o descrie pe Ioana D'Arc. In acest caz, ar putea oare denumirea de Orleans sa indice patronimul acesteia si implicit paternitatea, care in acest caz, i-ar fi apartinut ducelui de Orleans?
Multe dintre faptele sau spusele Ioanei au fost puse pe seama vocilor pe care sustinea ca le auzise in copilarie, si care aveau rolul de a o sfatui si a o indruma. Mai mult decat atat, vocile ii spuneau:"Du-te, fiica a Frantei!". Apelativul este nelalocul lui daca i se adreseaza unei ciobanite lorene, deoarece copiii Frantei erau chiar vlastarele regale, insa isi are un rol normal in alt context. Pentru a confirma aceasta apartenenta privilegiata, insotitorul fidel al Ioanei, nobilul de tara Jean d'Aulon, i se inchina in conformitate cu uzantele feudale, in genunchi si atingandu-i mainile. Aceasta este pozitia vasalului care ii jura credinta suzeranului sau. Scena nu ar fi putut avea loc daca Ioana era doar o simpla ciobanita lorena, manata de eroism si patriotism.
Ai ales foarte bine imaginile, sunt mai mult decat reprezentative, imi place.:*
RăspundețiȘtergere